Senzatii nocturne

Deja sunt obisnuit, nu va mai fi o surpriza...Toate vin, toate pleaca, acum sau mai tarziu... Pot eu sa le fac ceva? Pot eu sa le opresc? Nu cred! Asa ca le las sa isi urmeze cursul si merg si eu cu ele cat pot! Iubesc cat pot, ador cat pot, sper cat pot, primesc cat pot...sau nu primesc. Dar astea sunt alte povesti nascute pe aici pe undeva prin inima si vor muri si astea candva! Ies putin afara sa vad ce stea a mai aparut sau care a murit. Ma duc spre banca din curte si te astept. Poate vei veni in seara asta pe aici. Eu te voi astepta pana dimineata! Si astept...Vei veni oare? Sau vor trece vara, toamna, iarna si voi astepta la nesfarsit? Mi-a zburat gandul la tine acum! A ajuns? Sper! Al tau pe unde e? Nu stiu...Nu astept niciun raspuns. Va veni de la sine...